Poems by Veronica Ștefăneț translated by Irina Hrinoschi

---

divorț

își pune mainile pe masă

iau cleștele și-i smulg câte o unghie 

pentru fiecare an pe care l-am petrecut într-o casă 

rămâne cu trei

dacă îi dau cleștii lui

rămân și fără cele de la picioare

vreau să cred că nu mai avem cu ce să îi sfâșiem pe alții

divorce 

he puts his hands on the table

I grab the pliers and rip out a nail

one for each year we spent in one house

he keeps three

if I give him the pliers

I won’t even keep my toenails

I want to believe we have nothing left 

to rip others apart

---

cădere liberă  

ultima dată când l-am vazut

era seară de vară

stăteam la umbra castanului

copiii zburdau pe terasa uniunii

mângaiați de stropii havuzului

umpleau spațiul cu voci curate

la masa vecină 

cineva a cazut de pe scaun

liniște

și o pată roșie

i-am dus pe copii mai departe

până sora și cumnatul îl încărcau in mașină

nu primim bețivanii – protestă femeia de la urgență

e poet, doamnă ! – urlă sandu, e mare poet !

l-au internat, totuși

și l-au cusut

free fall 

last time I saw him

it was a summer evening

I was sitting in the shadow of the chestnut tree

the kids skipped around the union patio

stroked by drops from the fountain

filling the space with clear voices

at the table next to us

someone fell off a chair

silence 

and a red stain

I took the kids away

until my sister and brother-in-law loaded him into the car

we don’t take drunks – the woman in the emergency room protested

lady, he’s a poet! Sandu roared, he’s a great poet!

 they took him in, finally

and sewed him up

---

“nu apuci trandafirul în mănuși că nu-i simți tulpina”

(Sergiu, 11 ani)

când avea 7 m-a rupt prima dată la șah

la 9 m-a depășit la engleză

la 10 la inteligență emoțională

abia aștept să văd unde mă mai lasă în spate

e un mare efort

să ascund cum degradez proporțional avansării lui

să țin bețiile

paranoia

sexul

medicii 

în alte zile

universuri

când mă întreabă ceva

îi spun să vadă în wikipedia 

și să-mi povestească după

“trebuie să înveți să cauți informații și să le reproduci coerent” îi zic

oare și-a dat seama că mi s-au șters capitole din creier

nu mai știu cu siguranță nimic

mă tot scot cu perspective și nuanțe

care nuanțe în plm la științe exacte

cât mai multă distanță îmi cere

cu atât mai puțină încredere am

tolerez eu multe, dar singurul lucru pe care îl rog

e să nu mă mintă

un fluturaș

cu praful de pe aripi intact

în fiecare dimineață iese din casă

și face lucruri cum știe el mai bine

aș fi vrut să închid geamurile, internetul, cărțile

dar tot ce pot 

e să-i iau ghete comode și să scot pragurile din casă

să-i zic de fete, ciclu, de religii și psihologii

de mistic și concret, de oameni buni și oameni răi

de “sfânta măsură în toate”

cum îmi zicea și mie tata

“sfânta măsură”

în care demult nu mai cred

înainte de somn 

îl pup pe frunte cu maximă afecțiune

să nu se prindă 

că de fapt verific să nu aibă febră

înainte de somn 

mă minte 

că nu-l doare gâtul

să nu mă întristez

“don’t grab the rose with your gloves, you won’t feel its stem”

(Sergiu, 11 years old)

when he was seven, he destroyed me at chess for the first time

at nine he surpassed me at English

at ten, emotional intelligence

I can’t wait to see where else he’ll leave me behind

it takes great effort

to hide how I regress proportionally to his development 

to keep the drinking

paranoia

the sex

the doctors

to other days

universes

when he asks me something

I tell him to check Wikipedia

and tell me about it later

“you need to learn to search for information and relay it coherently” I tell him

does he realize whole chapters have been erased from my brain

I’m no longer sure of anything

I make due with perspective and nuance

but what fucking nuance in the hard sciences

the more distance he asks of me 

the more my trust diminishes

I tolerate many things, the only thing I ask of him

is not to lie to me

a butterfly

the dust on his wings untouched

leaves the house every morning

and does things the best he can 

I’d have liked to close the windows, the internet, the books

but all I can do

is buy him comfortable boots and remove the doorsteps from the house

talk to him about girls, periods, religion and psychology

mysticism and realism, about good and bad people

about « the holy measure in everything »

as my father used to say 

« the holy measure »

I no longer believe in

before we sleep

I kiss his forehead with an abundance of affection 

so that he doesn’t catch on

that I’m checking for a fever

before we sleep

he lies to me

that his throat isn’t sore 

so as not to make me sad

---

Veronica Ștefăneț (1985, Chișinău) is a poet and translator who took part in the „Vlad Ioviță” creative writing club managed by Dumitru Crudu and the „Republica” cenacle, managed by Moni Stănilă and Alexandru Vakulovski. She has performed at literary festivals in Romania and Moldova. In 2019 she translated an anthology of Russian contemporary poetry along with the poet Victor Țvetov („Paralela 45” publishing, 2019). In 2019 she published her first poetry collection, “scrum”, with Max Blecher Publishing House. Her poems « divorce » and « free fall » are from this collection.

Irina Hrinoschi is a Romanian-Swiss writer, translator and social scientist from Bucharest, Romania. She writes in English, Romanian and German. Her short stories and translations have appeared in La Piccioletta Barca Magazine and SAND Journal. Her latest non-fiction work, « Modest for a Dictator », appeared in The Common. Her short story « Island of the Ducks » is upcoming in Random Sample Review. On Twitter she’s @hrinoschi.

---

27 September 2022